Draga mea,
Am luat de mână bucuria și tristețea și
le-am făcut ghem de sfoară cu care mă leg la cap! Îmi răsună în inimă cuvintele
tale și tot ce pot să fac e să sper că te voi revedea curând... Ai devenit pe
nesimțite punctul meu de sprijin... mă plec peste tine și dau peste cap tot ce
am adunat corect și firesc până acum. Ești cu mine în tot ce fac și pe unde mă
poartă viața. Iar buzele tale au rămas acolo unde le-ai lăsat... în siguranță
pe buzele mele! Mă gândesc că le-aș face troiță cu icoană și cruce, ca toți să
le vadă, ca toți să se închine la ele ca la altarul iubirii mele.
Te adun în mine bucată cu bucată de pe
unde mi te-am risipit.
Nu-mi mai alinta sufletul, iubito!
Lasă-mă doar să te admir... Cât de mult semănăm noi cu o paletă de culori! Doar
ploaia ne poate despărți, doar ea, cea care ne-a unit și ne-a împreunat
culorile și mâinile și inimile!
Verdele ochilor tăi a intrat în negrul
ochilor mei. Părul tau negru s-a revarsat cald peste părul meu galben. Roșul
gurii tale a intrat în roșul gurii mele. Albul pielii tale s-a revarsat cald
peste tot trupul meu fierbinte și nerăbdător.
Te aștept și la ploaia ce vine să-mi
aduci în suflet aceeași paletă de culori. Culorile tale cu gust de ploaie de
primavara...
Te aștept...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu