Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iubire. Afișați toate postările

joi, 18 decembrie 2014

când fericirea se măsoară în kilometri

        Zicea cineva în jurul meu  - sau doar am auzit un ecou de glas (who knows?) - că fericirea nu poate fi măsurată și comparată, că nu are unitate de măsură sau echivalent. Că e absolută, ca o constantă!
Nop!!
     Fericirea se măsoară în kilometri…
     Kilometri de iubit, de numărat și de măsurat pe care îi faci ca să întâlnești iubirea, să o auzi, să o respiri, să o vezi. Fie că zbori cu avionul sau iei taxiul! Că te leagănă trenul sau îngheți într-o stație uitată de lume luând tramvaiul… doar ca să-l vezi, doar ca să-o vezi! Ai simțit vreodată nevoia aceea acută doar de a știi în fiecare moment al zilei, unde e, cum e, ce face? Și între voi sunt sute de kilometrii care nu pot fi acoperiți cu sărutări sau cuvinte frumoase?



joi, 18 septembrie 2014

Când viața îți dă ”cu sec”

          Din când în când, viața sau soarta (ne plac nouă substantivele de genul feminin pentru că par mai dulci si pentru că nu ne putem supăra foarte tare pe ele) joacă cu noi dur. Într-un fel, e modul ei de a spune că e timpul să faci alegeri. Și pentru că de cele mai multe ori ne e teamă sau ne e prea confortabil, sau pur și simplu nu știm, Curva mică îți dă cu sec!
          Iar tu te uiți strâmb în mâinile tale strânse cuib peste cele cinci cărți pe care nu le-ai mai evaluat de mult. Nici nu știai că le ai. Nici nu realizai că ai totuși atâtea cărți în mâna ta mică… Ce-ai putea face cu ele? Cum sunt ele vis-a-vis de ce ar fi trebuit să fie… ca să câștigi și tu o tură! Să-ți dea și ție cu plus, măcar o dată…
          Ai vrea să ai in mână un careu de ași! Cu ei ai fi putut merge până la capăt, fără nici o teamă. Ai fi plusat și probabil ai fi caștigat. Dar n-ai… Nici măcar trei dame… Ai doar o pereche - perechea ta! Ți-a intrat așa - pe nevăzute - direct în inimă! Nu știi ce vrea viața de la tine, nici ce fel de cărți se așteaptă de la tine… Tu ai doar amărâta asta de pereche, cu care ești mândră dar cu care nu știi dacă o să poți câștiga. Dacă o să te țină măcar până la finalul jocului.
          Și-ți vine uneori să arunci cărțile pe masă, dar nu ai curaj. Nici să renunți la luptă, nici să schimbi perechea ta cu cine știe ce cărți pot să-ți intre! Te gândești să schimbi celelalte cărți… să vezi ce vine. Ce vină au celelalte cărți că tu ești nesigură!

          Când viața îți dă cu sec, pune pe masă cărțile fără regrete! E doar o cale să poți fi din nou sinceră cu tine, să te reevaluezi și să te poziționezi din nou după un nou azimut!
           Și mai schimbă lacrimile cu unele de fericire… e timpul!


miercuri, 30 iulie 2014

cu iarba în picioare!


Azi m-am gândit că e bine și vară... și că nu are rost să te pierzi în amănunte când vrei să iubești și să fii iubit! Am făcut multe greșeli în viața mea, am făcut și bine, balanța aș vrea să o păstrez undeva în echilibru... Am pierdut, am și câștigat. Ca fiecare. Am avut prieteni, pe unii i-am păstrat aproape, pe unii i-am părăsit pe cale, dar niciodată cu voia mea. Eu i-aș fi ținut pe toți lângă inima mea, uneori egoistă și absurdă, alteori caldă și tandră. Să dărui puțină iubire și căldură îți face bine, cumva, mai târziu vei primi la fel. Atunci când te aștepți mai puțin…
În drumul meu și al verii vreau să fie iubire! Multă, din plin, așa cum este soare și verde încă. Vreau inimi pline în jurul meu.

Îmi iau verdele pădurilor în ochii și iarba-n picioare și merg să mă risipesc și să mă dăruiesc, vouă, prietenilor mei și Verii atât câtă mai e…

luni, 30 iunie 2014

cele două cuvinte

Indiferent de ce ar putea spune oricine, indiferent de părerea unora sau altora, femeile întrec în voință bărbații. Nu însă când li se spune că sunt iubite. La ”te iubesc!” recționează într-un fel anume, toate la fel. Voința lor se anulează prin această expresie. Dă chiar cu minus. Minus opinie personală, minus dorințe și nevoie personale. Plus uitare de sine, ignorare obiceiuri și obișnuințe proprii.  Ce bine că ei  nu spun asta prea des… ce bine că ne iubesc așa, în tăcere!
Tăcerile lor ne conferă sprijin în pasiunile noastre, ne ajută să ne găsim pe noi, să putem fi mame, neveste, slujbași cu normă mai mult sau mai puțin întreagă. Dar nu suntem complete… Nu fără acel ”te iubesc”! Fără acele cuvinte care ne dau universul peste cap. Dar îl întregesc atât de rotund…
Femeile sunt jumătăți de oameni cu voința legată de cele 2 cuvinte. Cu ele trec binele și răul de aceeași parte a baricadei.
Și dacă nu sunteți pe deplin convinși, faceți exercițiul cu mamele voastre, cu iubitele, cu soțiile… Și să îl faceți cât mai des!



marți, 24 iunie 2014

Despre sărut și alte obiceiuri frumoase


Despre sărut s-au scris multe, de ce mă apucă pe mine să scriu despre un obicei pe care 90% din populația Pământului îl implementează de zor, habar n-am!

Sărutul mâinilor, sărutul ochilor, sărutul buzelor… mulțime de săruturi…Gura în sine vrea sa fie a-toate-cunoscătoare. De mici copii explorăm universul din jurul nostru cu toate simțurile. Din toate, cel mai drag cred că ne e sărutul!
Ne sărutăm copii pe frunte, mâinile mamei, gura iubitei.

Mi-am dorit mereu o definiție absolută a sărutului. De ce îl așteptăm, de ce ni-l dorim.
  
De ce am scris despre sărut?
Poate pentru că n-am găsit altceva mai bun… Mai bun decât sărutul? Nu există!..